SECRETARUL UNITATII ADMINISTRATIV–TERITORIALE
FACTOR DE CONTINUITATE SI STABILITATE
Alaturi de primar, secretarul unitatii administrativ-teritoriale (comuna, oras, municipiu, judet) este una din cele mai vechi functii din administratia publica locala.
Daca vom cobori in timp, vom constata ca o asemenea demnitate a aparut in plan european cu secole in urma.
Institutia secretarului a aparut si la noi in tara, sub influenta europeana, mai precis in timpul revolutiei franceze, intr-o perioada de intensa activitate administrativa. Functia a aparut si a evoluat incontinuu ca o necesitate fireasca, obiectiva, nicidecum ca un moft al uneia sau al alteia dintre fortele politice ale societatii.
Institutia a fost impusa si de organizarea si dezvoltarea continua a colectivitatilor locale, de cresterea rolului acestora in viata economica si sociala a natiunii, de aplicarea consecventa a principiului descentralizarii si autonomiei locale.
Ca si primarul, secretarul este al intregii colectivitati locale, al unitatii administrativ-teritoriale si se afla in serviciul acestora.
Iata de ce, este cat se poate de gresita formula care, din pacate, se mai foloseste si in zilele noastre, formula potrivit careia secretarul ar fi „al consiliului local” sau „al primarului„ sau „al primariei”. Practic, ar fi al nimanui intrucat, sub aspect legislativ, primaria nici nu exista ca institutie publica. Notiunea „de primarie” este utilizata intr-un singur text al Legii nr.215/2001, fiind definita ca o structura functionala constituita din primar, viceprimar, secretar si din aparatul de specialitate al primarului, care are rolul de a duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului si care solutioneaza problemele curente ale colectivitatii locale.
Spre deosebire de primar, care este ales de colectivitatea locala prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat si care exercita o functie de demnitate publica, secretarul este numit in conditiile legii si exercita o functie publica. El face parte din categoria functionarilor publici de conducere.
Sub aspect legal, secretarul unitatii administrativ-teritoriale este cel mai vechi functionar public din Romania postrevolutionara, definit ca atare inca de Legea administratiei publice locale, nr. 69/1992. In mod practic secretarul a facut parte din corpul functionarilor publici, daca ne putem exprima astfel, cu mult timp inainte de crearea prin lege a acestui corp.
Prin atributiile sale, legal stabilite, prin complexitatea si importanta acestora secretarul se situeaza, ierarhic vorbind, in imediata apropiere a primarului, respectiv al presedintelui consiliului judetean.
Secretarul unitatii administrative-teritoriale este persoana care asigura continuitatea si permanenta administratiei publice locale.
Secretarul are sarcina extrem de importanta de a asigura conformitatea cu legea a tuturor actelor emise de primar, precum si a celor adoptate de consiliul local, respectiv consiliul judetean.
Desi legea nu o spune in mod expres, secretarul este practic juristul colectivitatii locale in care isi desfasoara activitatea.
Este si motivul pentru care legiuitorul a stabilit ca pot ocupa o asemenea functie numai persoanele care au studii superioare juridice sau administrative. Importanta functiei a impus ca, in Legea nr. 215/2001 secretarului i se consacre o sectiune distincta, iar atributiile principale stabilite acestuia sa aiba legatura directa cu pregatirea lui profesionala axata pe profilul juridic. Amintim in acest sens, compartimentele de stare civila si autoritate tutelara, de asistenta sociala si pe cele cu profil juridic, care erau coordonate direct de secretar, precum si activitatea de avizare pentru legalitate a proiectelor de hotarari ale consiliului si a proiectelor de dispozitii ale primarului, respectiv ale presedintelui consiliului judetean, comunicarea si aducerea la cunostiinta publica a actelor emise/adoptate de autoritatile locale, eliberarea de copii sau extrase de pe actele oficiale, etc.
Din pacate, nu toti factorii responsabili, mai ales cei chemati sa elaboreze proiecte de acte normative si sa le aprobe, au constientizat intodeauna rolul si importanta institutiei secretarului unitatii administrativ-teritoriale. Asa fiind, in anul 2006, spre exemplu, a fost elaborata si adoptata Legea nr. 286, prin care au fost diminuate in mod subsantial atributiile de fond ale secretarului fiind pastrate numai cele de ordin formal, protocolar si de procedura. Asemenea operatiuni au fost facute, paradoxal, concomitent cu cresterea exigentelor legate de pregatirea profesionala si a conditiilor de selectare a secretarului.
De asemenea, socotim ca nu este intamplator faptul ca prin acelas act normativ a fost creata functia de administrator public, o parte importanta din rolul secretarului trecand, in mod practic, asupra acestei noi functii. Functia a fost preluata mecanic din realitatile de peste ocean (manager city) si transferata, (fara discernamant), in administratia publica locala din Romania.
Autorii acestui transfer miraculos nu au tinut seama de specificul administratiei publice locale romanesti, de traditiile acesteia, fiind clar ca nu s-a facut o analiza temeinica a impactului pe care il va avea introducerea acestei functii in realitatile romanesti.
Evident este faptul ca, introducerea functiei de administrator public va avea ca efect diminuarea rolului secretarului si al viceprimarului.
In mod practic, o asemenea situatie convine de minune primarului, care va avea un subaltern fidel si credincios in locul unui viceprimar provenit, de regula, dintr-un alt partid si, al unui secretar protejat de legislatia functionarului public. In mod concret, introducerea functiei de administrator public convine de minune unor primari care, in acest fel se vor putea ocupa mai mult de rezolvarea unor probleme de partid, decat de solutionarea problemelor colectivitatilor locale care l-au ales, atributiile legale ale primarului urmand a fi delegate de acesta subalternului credincios numit ”administrator public”.
Consideram ca cele mai sus prezentate, sunt doar cateva din argumentele care impun ca secretarii unitatilor administrativ-teritoriale, ca un corp distinct de functionari publici din Romania, sa se organizeze si sa actioneze pentru crearea unui statut juridic propriu, aprobat prin lege, care sa le asigure atat stabilitate in functie cat si stabilitate in atributiile pe care in mod traditional le-au avut si trebuie sa le aiba in continuare in admnistratia publica locala.
Iata de ce socotim ca este extrem de binevenita actiunea de constituire a unor asociatii profesionale puternice, care sa-i cuprinda pe secretari, precum si unirea acestora intr-o federatie proprie, care sa fie in masura sa le reprezinte si sa le apere interesele la nivel national. Altfel, secretarii unitatilor administrativ-teritoriale vor fi transformati, incet dar sigur, in secretari personali ai primarilor si se vor specializa in pregatirea de cafele si in a raspunde la telefon.
Ionel FLESARIU
inapoi la prima pagina |
| EN 
